Myuu-Zapada patata cu sange

Strawberry Ice · Trimis: 18/10/2008 12:27 Titlul subiectului: Myuu-Zapada patata cu sange

M-am hotarat sa imi postez si eu un fic, asa ca l-am ales pe acesta, unu` dintre cele mai recente la care am scris doar 3 capitole, momentan. Si e la persoana I.Sper sa va placa^^

I Undeva intre iubire si ura

“ Inchisa intr-o lume departe de adevarata realitate… captiva in propria mea imaginatie, in mintea mea… tinuta prizoniera intr-o lume ireala creata candva pentru a ma ferii de necunoscut… insa se pare ca sunt pierduta pentru totdeauna. Bariera dintre cele doua lumi, desi nevazuta de ochiul lăsat dar simtita spiritual, e prea puternica pentru a fi daramata. Visez cu ochii deschisi privind in fata intunericul ce ma cuprinde cu fiecare secunda. Nu vad lumina ori cat as incerca asta dar simt o prezenta care imi incalzeste sufletul si imi da speranta. Dar oare pentru ce? De ce imi mai trebuie speranta cand stiu ca sunt prizoniera dincolo de limitele unui om obisnuit? Inca nu stiu acest raspuns… dar incerc sa il gasesc chiar daca pare de negasit. Sufletul imi este patat de cel mai negru cosmar al meu… crima. Nu este leac pentru boala mea si nici nu va fii vreodata… “

Inca o zi friguroasa de iarna in care zapada se asterne peste orasul Nippon. Iarna poate fi foarte bine asemanata cu o zana venita din alta lume, o zana care totusi se razbuna pe noi pentru nedreptatile de care are parte. întocmai ca mine… poate fi furioasa, asta insemanad o alta furtuna abatuta asupra capitalei japoneze. Dar latura intunecata nu e singura ei personalitate… exista si momente linistite si extrem placute in care adie usor vantul, purtand mireasca curata, caracteristica acestui anotimp.
Fulgii albi si pufosi se aseaza pe strazile pustii si inghetate, formand un minunat covor alb si gros. Totul e invaluit de o atmosfera ciudata de liniste care trezeste amintiri.

- Iarna e anotimpul meu favorit…
- De ce tocmai iarna?
- Pentru ca e cel mai linistit moment din tot anul, exceptand momentele in care zana alba isi arata componentă intunecata.

Radea… radea cand a spus asta. Dar oare de ce? Stia ca a doua zi urma sa nu mai fie? Sau ii era frica de mine? Ma indoiesc… tot ce a vrut el a fost sa fie inconjurat de zapada. Acum realizez sensul cuvintelor spuse cu mult timp in urma de cea mai draga persoana mie. Liniste… un cuvant ce poate fi asociat cu pur… se gandea la mine. Iarna e anotimpul in care ne-am știut dar si cel in care drumurile noastre au luat-o pe o alta carare: viata si moarte.
In timp ca ma gandeam la asta, nu am auzit soneria ce anunta sfarsitul orelor. Am concretizat abia atunci cand Yume-chan m-a trezit din visurile dulci si acre ale trecutul. Ma simteam singura… diferita de toti ceilalti si chiar asa era. Nimeni nu ma privea cu ochi blajini cum ma privise el vreodata. Insa m-am obisnuit repede, m-am obisnuit sa am rolul acesta de ciudata…
- Te simti bine, Myuu-chan? m-a intrebat ea cand am iesit pe usa clasei si am luat-o pe holul plin de elevi ce se pregateau sa mearga acasa.
Nu aveam cum sa nu ii raspund, fiindca e nepoliticos. De asemenea era cea mai simpatica dintre toti cei pe care ii cunosc. Dulce si deosebit de prietenoasa, Yume-chan s-a oferit de numeroase ori sa ma ajute cand aveam dificultăți chiar daca nu doream sa fiu ajutata. Imi amintesc inca din prima zi cand am venit aici ca ea e cea care m-a intampinat si care a incercat sa se apropie de mine chiar daca am tipat la ea cand am fost nervoasa si de multe ori am jignit-o in fata fara sa vreau. Asa ca, am incercat sa nu par detasata de la subiect si sa nu par nerespectuasa si i-am raspuns cat se poate de normal la intrebare:
- Sunt bine, multumesc de intrebare dar chiar ma simt bine. Imi pare sincer rau ca nu mai pot sa stau cu tine dar ma grabesc sa ajung acasa.
Cu aceste cuvinte, mi-am incheiat mica conversatie si am plecat spre iesirea din scoala. Am vazut-o cum imi facea cu mana in reflectia oglinzii de la usa holului si cum zambea fericita dar parea si derutata. Mi-am luat gandul de la ea in scurt timp si am inceput sa ma gandesc din nou la trecut.
_________________
Myuu-Zapada patata cu sange Myuu-Zapada patata cu sange

Myuu-Zapada patata cu sange Myuu-Zapada patata cu sange

Caroline_23 · Fan Nou Data inscrierii: 18/Oct/2008 Mesaje: 4

Ai cateva greseli de tastare , capitolul este prea scurt si nu ai descrierea fizica a lui Myuu , dar in rest pare destul de ok.
Astept sa citesc continuarea ... mai ales crima de care spui la inceputul capitolului.
Bafta la scris!
_________________
Myuu-Zapada patata cu sange Myuu-Zapada patata cu sange

Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.