Caroline_23 Fan Nou


Data inscrierii: 18/Oct/2008 Mesaje: 4
|
Trimis: 18/10/2008 18:51 Titlul subiectului: LIFE GOES ON ... A NEW BEGINNING |
|
|
Acesta este un one-shot ... sper sa va placa.
LIFE GOES ON ... A NEW BEGINNING
Intr-o cladire veche de la periferia orasului , cu tencuiala cazuta si apartamentele ca niste cutii de chibrituri locuia un tanar student … un baiat de 20 de ani , brunet cu parul tuns scurt , ochii verzi , inalt si cu o constitutie atletica. Era imbracat neglijent , cu o pereche de jeans si un tricou larg , închis la culoare cu un imprimeu pe spate. Era atat de concentrat in cautarea lui incat nici nu l-a auzit pe colegul lui de apartament cand a intrat in camera.
- Hey Damien , ce cauti? intreba baiatul cel blond , cu parul lung prins in coada si ochii albastri patrunzatori care parca citeau pana in strafundul sufletului tau.
- Poftim? Ah , nu-mi gasesc CD-ul cu Tiamant , raspunse tanarul.
- Ce CD visezi la ora asta?! Trebuie sa mergem la cursuri ; in jumatate de ora trebuie sa ajungem in campus si tu nici macar nu te-ai schimbat.
- Nu vin azi , spuse Damien in timp ce continua cautarile ... am altceva de facut.
- Fie cum vrei tu , schita un gest de predare Alan ... eu nu-mi mai bat capul cu tine.
Iesi furios din incapere , lasandu-l pe Damien privind in urma lui la inceput mirat , apoi indiferent.
Intr-un final cautarile sale au dat rezultate si fericit a pus CD-ul in combina sa muzicala , dand volumul aproape la maxim. S-a indreptat apoi spre bucatarie sa-si pregateasca o cafea; avea necesitate de una ... inca se simtea adormit si putin mahmur dupa „cheful” cu baietii din seara precedenta. Asa era viata de student doar : griji numai in sesiune cand trebuia sa inveti pentru examene , iar in rest distractie. Si el nu facea exceptie de la regula.
Zgomotul facut de ibric l-a readus la realitate ... cafeaua era gata. Si-a turnat cafea intr-o cana si s-a dus in sufragerie. Sufrageria era de fapt camera lui Alan ; era o incapere îndeajuns de mica , care parea si mai mica datorita multitudinii de lucruri inutile ce se gaseau imprastiate peste tot. In mijlocul camerei era o canapea veche de culoare bej ; in fata ei era o masuta de lemn zgariata de la toate persoanele care isi intinsesera picioarele pe ea ca sa stea mai ușor in timp ce vizionau un film ... de-o parte si de cealalta a canapelei erau doua fotolii negre , dintr-un material diferit de cel al canapelei. Le cumparasera in primul an de facultate de la un magazin second-hand. Singurul lucru de valoare din toata camera era televizorul cu ecran plat si sistemul audio care facea ferestrele sa tremure ... mai ales acum cand muzica „urla” in boxe. Nu-i pasa ... oricum toti locatarii din cladire erau studenti si erau obisnuiti cu asa ceva.
Si-a aprins o tigara si s-a intins pe canapea ... se simtea asa relaxat , asa impacat cu el stand asa , ascultand muzica lui preferata si tragand lent fum dupa fum din tigarile lui Blackstone.
Melodia ce se auzise pana atunci s-a terminat si a inceput urmatoarea , „Mountain of Doom” ... era perfecta pentru dimineata aceasta mohorata , cand vroia sa se destinda , sa uite de toate problemele , sa uite de ... „EA”. Se despartisera acum cateva luni , dar inca nu putea sa-i uite expresia fetei cand a rostit : „Esti un nenorocit ... TE URASC!”. Si pe buna dreptate il ura ; in locul ei ar fi procedat la fel , daca nu mai rau.
Flashback
Iesise la un bar cu prietenii si natural ca intrecusera limita cu bautul ... era abia miezul noptii dar ei erau toti „in cap”. Bausera Jack Daniels si vodca toata seara si ... nu era chiar combinatia potrivita. Dar chiar daca era intr-o stare de ebrietate atat de avansata n-a putut sa n-o observe pe domnisoara de la masa alaturata care tot il studia. Era oare dezgustata de el de-l privise toata seara sau oare il placea?
S-a decis sa mearga s-o intrebe ... s-a ridicat greoi de pe scaun si cu un mers leganat s-a indreptat spre masa tinerei. De aproximativ era si mai frumoasa : bruneta cu parul lung , ochii mari caprui ca si ai unei caprioare , buzele încărcate si senzuale. Ce ar fi muscat-o de acele buze!
S-a trezit din visare si a intrebat-o daca locul de langa ea era liber. Cat tupeu pe el! Si cat de banala fusese replica , dar nu-i pasa pentru ca domnisoara ii spusese ca poate sa se aseze. Au inceput sa vorbeasca si ... peste cateva ore se aflau deja in apartamentul lui facand dragoste pasional.
Au adormit epuizati dupa aceea , avand un somn linistit pana dimineata cand in camera a intrat Laura , prietena lui care a ramas inmarmurita cand i-a vazut dezbracati in pat.
- Nenorocitule , cum ai putut sa-mi faci asta? TE URASC! a strigat Laura dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat fugind din incapere.
End of flashback
De atunci n-o mai vazuse si nici nu mai vorbise cu ea pentru ca de fiecare data cand mergea la ea acasa , mama sau sora ei ii spuneau politicos ca nu este acasa sau ... inventau o scuza. O intelegea intr-un fel ... o facuse sa sufere. Dar inca o iubea ; stia ca facuse o greseala dar vroia sa-i mai acorde o sansa , sa-i dovedeasca ca s-a schimbat , ca ea reprezenta totul pentru el.
S-a ridicat de pe canapea , hotarat sa mearga sa faca un dus dupa care sa treaca si el pe la facultate sa vada ce mai este nou ... nu nou in materie de cursuri ; poate intalnea vreun prieten si pierdeau vremea aiurea cum faceau de obicei. Baia nu era prevazuta cu cada pentru ca era prea mica ... in schimb avea o cabina de dus , cu usi din sticla. A inceput sa se dezbrace dupa care s-a bagat sub jetul de apa ...
- La dracu’! a urlat Damien cand a simtit apa rece pe pielea lui calda. Iar nu este apa calda?! Fiind o cladire veche si instalatiile creau probleme uneori ... gen faza de acum cand ajungea numai apa rece. Treptat corpul i s-a obisnuit cu raceala apei , permitandu-i sa se spele cat de cat. In cinci minute era gata ... gata spalat si inghetat. S-a invelit intr-un prosop mare si s-a dus in dormitor sa-si ia ceva de imbracat. A ales primele lucruri ce i-au picat in mana : o pereche de pantaloni innegriti si un tricou gri.
Si-a trecut degetele prin par ( asta era modalitatea lui de a-si aranja parul ), si-a luat cheile si portofelul si a plecat.
Micutul lui Golf se strecura cu usurinta pe strazile aglomerate ; in douazeci de minute era deja in fata facultatii de informatica unde urma el cursurile. A parcat masina si s-a dus sa vada daca nu este nici unul din prietenii lui in curtea universitatii ... nu avea chef sa mearga la ore. Tocmai cand se pregatea sa de-a coltul cladirii principale spre curtea spatioasa , unde erau asezate banci si mese pentru a lua pranzul , s-a ciocnit de cineva. Cartile fetei au cazut jos si ea s-a aplecat sa le ridice.
- Imi pare rau , ingana Damien.
- Nu-i nimic , raspunse tanara bruneta. Cand s-a ridicat , uimirea se putea citii in ochii ei. Damien?!
- Laura , sopti tanarul.
Fata stranse cartile mai tare la piept , se intoarse cu spatele si dadu sa plece, dar Damien o prinse de brat si o ruga sa-i acorde cateva minute ... doar de atata avea nevoie ca sa se convinga daca mai putea salva ceva.
Au mers la barul de langa facultate ... fiind inca devreme , barul era aproape gol. Doar intr-un colt , la o masa stateau trei fete si-si savurau cafeaua cu frisca. Probabil nici ele nu aveau chef de cursuri sau poate aveau o „fereastra” ... Oricum nu asta il interesa acum. Vroia sa stie daca Laura mai simte ceva pentru el , daca mai este o sansa cat de mica sa se impace.
Au comandat doua cafele si au inceput sa discute banalitati ... Nu stia cum s-o intrebe direct. Si nici nu avea curajul ; nu pentru ca ar fi fost un baiat timid ci pentru ca-i era frica de raspunsul ce-l va primi. Era inca indragostit de ea , dar ea ... ea il evitase , nu se mai vazusera de cateva luni , probabil avea alt prieten si el se facea doar de ras daca o ruga sa-i mai acorde o sansa. Dar daca nu zicea nimic , daca nu facea nimic ca sa scape de aceasta incertitudine avea sa regrete pentru tot restul vietii ...
Se lasase linistea intre cei doi. Laura sorbea din ceasca ei cu cafea , evitand sa-l priveasca in timp ce Damien se gandea cum sa inceapa propozitia ...
- Laura , stii , eu as vrea sa te intreb ... incepu Damien.
Fata ridica privirea spre el , asteptand ca el sa-si termine fraza. Vazand ca nu zice nimic il intreba:
- Ai vrea sa ma intrebi ... ce anume?
Tanarul inghiti nodul ce i se pusese in gat si continua:
- As vrea sa stiu daca te intalnesti cu altcineva acum , spuse tanarul dintr-o suflare.
Laura ramase surprinsa ... se astepta ca el s-o intrebe daca vor sa se impace , dar el o intrebase daca are alt prieten. Ce insemna asta? Era gelos? Cum putea sa fie gelos cand el fusese cel care o inselase?
Il iubea inca , dar nu mai avea incredere in el si nici nu stia daca mai putea avea vreodata. Ar fi putut sa-i acorde o a doua sansa ... toti meritam o a doua sansa , dar ... asta daca situatia ar fi fost alta , daca nu ar fi fost vorba de inselat.
Isi aducea aminte de dimineata aceea , cand a mers la el acasa ... vroia sa-i faca o surpriza , sa-i pregateasca micul dejun si apoi sa petreaca toata ziua impreuna. N-o mai facusera de mult si ii era dor de asta ; o zi numai a lor. Dar il gasise cu alta in pat si ceva in inima ei se rupsese in acel moment. Fugise pentru ca nu-si putuse retine lacrimile , dezamagirea din ochi si nu vrusese sa-i arate cat de mult o ranise.
In saptamanile care au urmat a evitat sa-l intalneasca de frica ... de frica sa nu cedeze , sa nu se impace din nou cu el si apoi sa sufere iar. Era constienta ca avea sa sufere si altadata , in alta relatie ... nu exista relatie perfecta doar , dar spera ca urmatorul nu o va insela macar.
Acum insa era in fata ei ... era atat de elegant si parea atat de vulnerabil. Pentru o fractiune de secunda i se paruse ca citeste in ochii lui cat de mult regreta gestul lui si ca inca o iubeste , dar ... nu vroia sa-si faca sperante desarte. Poate doar juca teatru ...
Se uita tinta in ochii lui si pe un ton glacial spuse:
- Nu vad de ce ar fi asta problema ta ; daca ma intalnesc sau nu cu altcineva este treaba mea. Un lucru pot sa-ti spun totusi : tu ai iesit de mult din inima si gandurile mele! Si nu doresc sa te mai vad vreodata!
Dupa ce rosti aceste cuvinte se ridica de pe scaun si cu fruntea sus si un mers hotarat , iesi din bar.
Damien mai ramase cateva minute sa-si revina din socul conceput de cuvintele ei ... stiuse inca de la inceput ca ea nu va dori sa se impace cu el , dar nu se gandise ca avea sa fie atat de dura.
Se ridica de la masa , plati barmanului consumatia si iesi afara ... afara unde cerul era la fel de intunecat ca si el. Se indrepta spre parcarea unde se afla micutul lui Golf si porni spre locul lui preferat ... locul unde mergea mereu cand era suparat si avea trebuință sa fie singur , sa mediteze , sa gaseasca o solutie la problemele sale.
Locul special se afla la cativa kilometri , la iesirea din oras , unde incepea o frumoasa padure , care acum era „imbracata” intr-o frumoasa haina colorata. Copacii pareau atat de goi , atat de lipsiti de viata pe masura ce frunzele maroniu-roscate cadeau , formand un covor gros peste pamantul tare. A lasat masina intr-o parcare la marginea padurii , apoi s-a afundat in padure pana la locul „lui” ... locul unde copacii se rareau lasand la iveala o poienita in centrul careia se afla un mic lac cu apa cristalina. S-a asezat pe iarba , privind undele lacului produse de adierea usoara a vantului si gandindu-se la intalnirea cu Laura.
Nu mersese asa cum isi dorise el ... Laura il ura , nu mai vroia sa-l vada vreodata si el ... el nu stia cum sa treaca peste. Mai avusese si alte relatii , dar nici una nu fusese atat de serioasa ca si cea pe care o avusese cu Laura. Ea era fata perfecta pentru el ... si nu numai pentru ca era frumoasa ci pentru felul in care se simtea cand era in preajma ei. Era fericit ... era un sentiment nemaiîntâlnit sa iubesti si sa fii iubit , sa stii ca ai mereu o persoana langa tine care iti ofera neconditionat toata dragostea ei , care nu asteapta nimic in schimb ... care vrea doar ca tu sa fii fericit. Si el daduse cu piciorul la toate acestea ... De ce nu-si putuse stapani hormonii s-o ia razna? Chiar meritase sa piarda totul pentru o noapte de sex fierbinte cu tanara din bar , al carui nume nici macar nu si-l mai amintea? Bineinteles ca nu! Acum realiza si el acest lucru ... si era constient de faptul ca Laura nu-l va ierta nicodata , ca totul s-a sfarsit aici. De fapt , totul s-a sfarsit in dimineata cand Laura i-a gasit in pat ...
„Viata merge mai departe” isi spunea Damien , dar stia ca lucrurile nu vor mai fi la fel. Va avea o alta relatie , va cunoaste o alta fata deosebita pe care o va iubi si care il va iubi , dar niciuna nu va fi ca Laura.
Un vant dominant incepu sa bata , facand frunzele copacilor sa fosneasca ... furtuna avea sa inceapa curand. Se ridica , mai arunca o privire lacului cu apa limpede si cristalina si porni prin padure spre masina. Cand ajunse in siguranta , in interiorul masinii , stropi mari si grei de ploaie incepura sa cada pe parbrizul masinii ... Lacrimi incepura sa se prelinga si pe obrajii tanarului ... lacrimi pe care le sterse rapid cu maneca bluzei. Era barbat , nu?! Nu putea sa fie atat de slab ... Dar oare faptul ca-ti dai frau liber sentimentelor si trailor emotionale este un semn de slabiciune?
Omul este o fiinta atat de complexa , care toata viata invata ... si el acum asta facea. Invata sa fie puternic , sa treaca peste ... sa nu mai comita aceleasi greseli si in viitor , iar pentru asta trebuia sa-i multumeasca Laurei. Daca l-ar fi acceptat inapoi , probabil ar fi continuat sa faca aceleasi greseli , nu s-ar fi schimbat niciodata. Ar fi continuat sa creada ca i se cuvine totul si ca nu trebuie sa ofere nimic in schimb.
„De acum incolo voi fi o noua persona , capabila sa pune la dispoziție si nu numai sa primeasca” isi spuse Damien in gand si porni motorul masinii , in timp ce un zambet isi facea aparitia in coltul buzelor. _________________
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. |
|