Gheişele

pffBoy` · Trimis: 03/06/2008 19:11 Titlul subiectului: Gheişele

Multa lume traieste cu impresia ca o Gheişa este o prostituata japoneza comuna. Ei bine, nu este chiar asa, drept urmare am vrut sa lamuresc asta in articolul de mai jos. Sper sa ajute pentru a intelege din ce in ce mai bine cultura japoneza.

Gheişele (geisha, însemnând "artist" sau "persoană a artelor") sunt în acelaşi timp artiste şi entertaineri în tradiţia japoneză. În regiunea Kansai termenii Geiko , pentru gheişă şi Maiko , pentru gheişă ucenică, au fost folosiţi încă de la Restaurarea Meiji. Gheişele erau teribil de cunoscute în secolul al xviii-lea şi în secolul al XIX-lea; ele mai se află şi astăzi, cu toate că numărul lor este în permanentă scădere.

Aparitie

Gheişele au apărut în istorie ca entertaineri de profesie; la început mulţi din aceşti entertaineri nu erau femei, ci bărbaţi. În timp ce variate feluri de curtezani puneau accent pe capriciile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.

Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al xviii-lea. În anul 1800 gheişele-femei (numite atunci "onna geisha", recte "femeie gheişă") i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheişă" a ajuns treptat să însemne doar femeie entertainer, aşa cum înseamnă şi astăzi.

Formare

Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe ("okiya") copii fiind, şi începeau aproximativ imediat studiul în distincte arte tradiţionale.

În momentul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca ulterior o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte Shikomi. În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu deosebite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.

Trecerea de la Shikomi la următoarea etapă, Minarai, se face printr-un ritual numit Misedashi. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi trebuie să-şi găsească o "soră mai mare" ("onesan"), adică o gheişă experimentată care îi va ajunge mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Ritul Misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere.

În etapa Minarai, gheişa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. Pe urmă Misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a inițiază să întreţină clienţi.

Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul "mizuage". Odată aceasta însemna că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori mai târziu vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o iubită matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este Erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a transformat geiko.

San san kudo este numele unui alt ritual prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". Cei doi vor bea laolaltă din trei cupe umplute cu sake, într-un ritual asemănător cu misedashi. "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.

Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: Hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi rudimentar din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.

Îmbrăcăminte
Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers colorate cu un obi (eşarfă care se îmbină în jurul brâului) extravagant. Gheişele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. Se spune că o gheişă nicicând nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în timp ce cauzează divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în omenirea japoneză, ceafa şi gâtul sunt utilizate în ritualul seducţiei bărbaţilor.

Culorile şi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcţie de anotimp şi de evenimentul la care participă. Iarna, de exemplu, gheişa poate fi văzută purtând peste kimono un palton de mărimea trei-sferturi căptuşit cu satin pictată de mână. kimonourile căptuşite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptuşite în timpul verii. Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat.

Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară, şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au nişte saboţi speciali din lemn negru lăcuit, okobo.
_________________
Gheişele Gheişele